Mituri și realitate în bucătăria chinezească

Postat de Dan Ionescu la 25 Sep, 2019 in Inspiraţie, Stil de viaţă

Bucătăria chinezească este una dintre cele mai vechi si mai cunoscute bucătării din lume care continuă să suscite pasiune, curiozitate, dar și controverse. În spațiul public, dar în special în cel online, circulă foarte multe teorii legate de modul cum se hrănesc chinezii. Multe dintre acestea sunt simple confuzii sau chiar presupuneri eronate.

Când vorbim de China vorbim de un spațiu geografic cât un continent, așa că prima mare greseală pe care o facem e să presupunem că vorbim despre o bucatărie unitară, că ce se mănâncă în sudulcald se mănâncă și în nordul rece.

În China putem vorbi chiar de adevarate școli culinare, radical diferite uneori și care își revendică supremația. Specialiștii le clasifică în patru categorii: şcoala nordică (Pekin,Shantung, Honan), de coastă ( Fukien, Shanghai), continentală (Shechuan, Yunnan) şi sudică (Guangdong).

Spre exemplu, cei din provincia Guangdong, din sudul Chinei, consideră că au cea mai sofisticată dintre bucătăriile tradiționale chinezești. Având un climat temperat, adevărat rai al plantelor, accentul este pus pe aromele naturale și prăjirea rapidă și delicată care permite păstrarea în bună măsură a vitaminelor și uleiurilor. Avem o bucătărie preponderent vegetariană în zone precum Jiexiu, Jingsing, Huguan sau Cangxi, dar și regiuni unde consumul animalier predomină precum în regiunea Tuoli.

Fară pretenția unei descrieri a bucătăriei chinezești, vom trece în revistă câteva mituri legate de această minunată tradiție culinară.

1. Chinezii nu mănâncă lapte sau produse lactate.
Acesta este probabil argumentul cel mai des folosit de catre vegetarieni, vegani sau adversarii consumului de lactate în general. Chiar daca în cea mai mare parte a Chinei, consumul de lactate și brânzeturi nu este un obicei alimentar răspândit, există și zone din țară unde acesta predomină. Potrivit chiar studiului China, locuitorii din regiunea Tuoli consumau în medie 865,5 g lactate/zi. Cum se explică? Revenim iarăși la explicația simplă a regiunii și a reliefului și vorbim de o zonă muntoasă unde locuitorii erau majoritari ciobani.

2. Chinezii nu folosesc lingura ca europenii.
Vă mai amintiți bancul: ”Întrebare: Când va începe foamea mondiala? Raspuns: Când vor începe chinezii să mănânce cu lingura”? 🙂 Ei, bine, chinezii chiar folosesc lingura. Dacă mâncarea chinezească solidă se mănâncă cu bețișoare, cea lichidă se mănâncă cu o lingură cu fundul plat (de obicei din ceramică).

3. Se folosește zahăr în orice
Gustul amar e esențial în bucătăria chineză (alături de cel sărat, dulce, acru și iute) și e asociat, de obicei, cu sănătatea. Legumele și verdețurile chinezești sunt de obicei amărui. Pot fi folosite și medicinal în supe și infuzii, dar de cele mai multe ori sunt prăjite rapid într-un wok, la flacără mare, ca să-și păstreze nutrienții și să fie crocante.

4. Prăjiturele cu răvașe
Nu ai să vezi așa ceva în China, ba chiar i-ai surprinde pe oameni dacă le-ai oferi prăjiturică sau un biscuit cu răvaș. Biscuiții cu răvașe sunt originari din Japonia.

5. Puiul cu portocale
Aici lucrurile se complică puțin 🙂 Acest atât de îndrăgit fel de mâncare este opera chinezilor, doar că a celor din SUA sau Europa și pe care nu ai să-l întâlnești în restaurantele din China. Cum se explică? Chinezii din SUA și-au adaptat de-a lungul anilor specialitățile la gustul majorității așa că vei putea mânca în New York ”tofu chop suey”, dar nu și în Shanghai.

Un lucru este cert, chinezii au cucerit lumea cu mâncarea lor (Lin Yutang), iar noi, aici la WuXing, încercăm să îți aducem o părticică din această minunată poveste culinară.

Comentarii - Niciun comentariu

Lasă un comentariu