Dacă e marţi, e picătura de artă – de ce plânge mireasa

Postat de WuXing la 05 Jul, 2016 in Savoarea artei

Până la sfârșitul dinastiei Qing (în 1911), în China, în special în unele zone din provincia Sichuan, exista de multe veacuri obiceiul ca mireasa să plângă la nuntă. În caz contrar, oamenii ar privi-o ca pe o fată prost educată și ar deveni batjocura satului.

Povestea acestui obicei se spune că a început din timpul Perioadei Statelor Combatante (475 – 221 î.C.). Atunci, prințesa statului Zhao s-a căsătorit cu prințul statului Yan. În momentul plecării prințesei, mama ei a început să plângă și să o roage să se întoarcă acasă cât mai repede.

Tradiția cerea ca viitoarea mireasă să înceapă să plângă înainte cu o lună de ziua căsătoriei. Când se lăsa noaptea, fata se plimba și plângea în jur de o oră. După zece zile, i se alătura și mama ei, iar după alte zece zile bunica ei plângea alături de ele. La sfârșitul lunii, toate femeile vărsau lacrimi: alături de mireasă, mama și bunica ei, se tânguiau și surorile și mătușile ei.

Deși se spune că “plânsul miresei” era un mod de arăta fericirea căsătoriei ce avea loc, de fapt, în vremurile de altădată, când aproape toate căsătoriile erau aranjate de părinți, lacrimile mireselor aveau cu totul altă conotație. Cele mai multe tinere își deplângeau cu adevărat soarta mizerabilă ce le aștepta.

Deși nu mai este un obicei prea popular, este totuși practicat și azi, în special de oamenii din comunitatea Tujia.

1-Mireasa-traditii-WuXing

Sursa foto

Comentarii - Niciun comentariu

Lasă un comentariu